Realitatea de vis by Radu Udar

Am obosit purtându-te cu mine doar în gând,
Ci am s-o fac mereu dar nu ştiu până când,
Mi-e tare greu să mă conving şi nu ştiu cum,
Că ai să fii mereu confuză ca acum....

Mi-e dor de tine şi când eşti cu mine,
Mi-e dor să fim mereu un mare doi,
E trist şi poate-nebunesc doar pentru tine,
Că visul meu cuprinde dans cu noi.

Cu noi, cei plini de patimi şi păcat,
Pe drumul plin de gropi, de praf şi desfundat,
Noi, ce pozăm imaculaţi în îngeri, după caz,
Dar suntem tatuaţi cu pete pe suflet şi obraz,

Ne-ar trebui un timp de stat la curăţat şi provizoriu,
Un mic repaus de luat în clor, în purgatoriu,
Deratizaţi frumos şi scoşi ca noi,
Ţinându-te de mână, alergând în doi...